Federico Moretti se urcă și el pe un scaun înalt în timp ce eu îmi încleștez maxilarul pentru a-mi stăpâni lacrimile și încep să le pregătesc farfuriile celor doi, dorindu-mi cu disperare să fac ceva bun pentru ei, bântuită de faptul că nimic din ce fac nu poate cu adevărat să aline câtuși de puțin tristețea acestei zile. Copiii sunt și ei tăcuți, răspunzându-mi la întrebări dacă vor lapte și ketc