— Întoarce-te în pat, Isadora! mormăie Nicola Moretti pe coridorul întunecat.

Țip, tresărind atât de tare încât aproape îmi sar din piele și aproape scap tava mică cu mâncare și provizii pe care o duc spre dormitorul meu. Sau cel puțin, fostul meu dormitor – acolo îl ținem acum pe prizonier.

— Nicola! răbufnesc, furioasă pe el. Nu trebuia să mă sperii…

— Ei bine, ceva trebuie să te sperie! protest