În timp ce Finnian Sullivan ne conduce spre tura mea de prânz la Il Lupo, nu menționează – deloc – nimic din ce s-ar fi putut sau nu petrece între noi în dimineața asta. Îl urmăresc cu atenție cu coada ochiului, căutând orice indiciu sau semn, dar…

Nu, chiar nu e nimic. Finnian Sullivan e ca o cutie închisă, nu-i așa? Îl privesc, ascultându-l cum pălăvrăgește și glumește, susținând un monolog rela