Următoarele câteva ore trec repede, în principal pentru că... ei bine, pentru că nu mă las să mă gândesc la mare lucru. În schimb, mă pun pe treabă.

„Isadora,” geme Finnian Sullivan când trec pe lângă el în camera lui, începând să adun hainele de pe podea și să le arunc într-un coș. „Te rog, Isadora – nu poți să-ți canalizezi toate emoțiile în treburi casnice –”

„Ba da, pot, Finnian Sullivan!” str