„Julian Vesper,” șoptesc eu, ducându-mi imediat mâna la gură. Pentru că, deși are capul acoperit cu un fel de sac de cartofi, știu că el este cel târât înăuntru cu mâinile legate la spate, împiedicându-se de pantofii pe care i i-am cumpărat de Crăciun.

Cristiano trece imediat la acțiune, așezându-se în fața mea, întinzând un braț să mă blocheze – de parcă Julian Vesper, ținut așa cum este de doi b