Perspectiva Adrianei~

Mi-am deschis ochii încet; durerea ascuțită dispăruse, lăsând locul unei terori ce se contura pe măsură ce vedeam siluetele neclare a doi bărbați stând deasupra mea. Eram în patul meu de la ducat și simțeam ceva atașat de braț. Mi-am dus încet mâna să-l ating; semăna cu o branulă. Apoi am auzit: sunetul unui monitor de spital, readucându-mă la realitate. Atunci m-a izbit totu