În cameră mirosea a lemn lustruit și scotch vechi, iar ceasul cu pendul din colțul îndepărtat al biroului ticăia cu un ritm lent, prevestitor.

Richard Sterling stătea la masivul său birou de mahon, cu degetele întrețesute și ochii ageri. Expresia lui era de nepătruns, sculptată în piatră — exact așa cum era întotdeauna când afacerile deveneau personale.

Tăcerea din cameră era deliberată, încărcată