Elena stătea pe podeaua camerei sale, cu spatele presat de marginea patului. Genunchii îi erau trași la piept, iar lacrimi tăcute îi curgeau pe obraji. Greutatea inimii ei frânte o apăsa ca o forță fizică, sufocând-o.

Nu-i venea să creadă cât de proastă fusese. Cât de naivă. Își permisese să creadă, fie și pentru o clipă trecătoare, că cuiva ca Dom Sterling i-ar putea păsa de ea. Și-a strâns genun