— Eleanor, cred că fiul tău a cedat de tot în sfârșit. M-am uitat peste umăr să mă asigur că nu coboară scările, dar cunoscându-l, o să stea în cartea aia cel puțin încă zece minute până găsește altceva care să mă scoată din minți.

— De ce, ce mai face acum?

— Păi, burta mea a apărut cumva de nicăieri azi dimineață și...

— CE?! A țipat atât de tare încât a trebuit să depărtez telefonul de ureche.