Perspectiva lui Julian

Eram încă la telefon cu Conrad când am văzut-o începând să se miște.

Seraphina.

Obrajii îi erau îmbujorați, buzele ușor întredeschise, un braț cuibărit sub obraz ca un copil care plânsese până a adormit. Arăta atât de mică în patul meu, ghemuită în tricoul meu cu Yankees. O înghițea cu totul. Nu cred că își dădea seama cât de fragilă părea. De parcă, dacă cineva ar fi atins-