Perspectiva Seraphinei

După o zi întreagă de mers cu autobuzul, m-am întors în Ashbury. Stând în fața ușii căsuței pe care eu și Elara o numeam cândva „acasă”, simțeam cum inima îmi bubuie atât de tare încât îmi răsunau urechile.

Ușa din fața mea nu era doar o ușă. Era un zid care stătea între mine și tot ceea ce evitasem — doliul, frica și singurătatea zdrobitoare de care crezusem că pot scăpa fu