Privesc spre rândurile de scaune goale și spre grupul mic de oameni din față. Ei bine, până la urmă voi prinde locuri bune.

— Hei! Sienna! Cunosc vocea aceea. Privesc înainte în direcția ei și, într-adevăr, este Felix. Îmi face cu mâna cu un zâmbet larg, de parcă aș fi o prietenă pierdută de mult. Stă singur în al doilea rând de scaune din stânga. Sunt patru locuri libere pe acel rând și nimeni nu