„Bine”, spun eu. Mă trag înapoi ca să poată continua să conducă.

Pentru că sunt incredibil de receptivă la stările lui, observ încordarea din jurul gurii. Văd că își scrâșnește dinții și nu menține contactul vizual cu mine așa cum face de obicei. Încerc să nu analizez prea mult, dar când ajungem la casă și îmi deschide ușa fără niciun gest glumeț așa cum face de obicei, mă îngrijorez.

„Ce s-a întâ