„Îți dai seama că n-am venit aici ca să-ți cer ție ceva, în realitate; indiferent de modul în care credeai tu că poți contribui la ceva atât de important ca acesta, te asigur că ar fi practic inutil”, spune Beatrice după o secundă de priviri intense în care eu mă foiesc pe loc și îmi țin fața încremenită în acel zâmbet inocent și sârguincios. În cele din urmă, renunț la zâmbet și trag aer în piept