Îmi lipesc urechea de ușă, încercând să deslușesc orice sunet de pe hol. Evan nu scoate niciun sunet când merge, așa că pândesc cele mai slabe zgomote. Deși nu face zgomot, tot îi simt prezența când trece pe lângă ușă. Nu pot explica asta altfel decât prin faptul că, la nouăsprezece ani, am petrecut săptămâni întregi cu urechea lipită de ușă în felul acesta, pândindu-l. Așa că sunt receptivă la el