„12:20”, spune el fără să se uite la ceasul de la mână. Îmi ia un moment să înțeleg ce înseamnă asta.

Să de pe canapea, dar este o mișcare prea bruscă pentru creierul meu mahmur și mă clatin pe picioare pentru o clipă. Îmi trec o mână prin păr și închid ochii pentru câteva secunde. Până când lumea încetează să se mai învârtă sub picioarele mele.

„Raportează ce te-am rugat să faci”, spun ferm după