„Atunci nu o face”, spun eu, cu mintea golită de orice altceva în afară de arșiță, în timp ce îmi înfig degetele în părul lui. Mâinile lui pe posteriorul meu sunt ca un fier înroșit pe piele, aprinzându-mă din interior. Atâțând focul din centrul ființei mele până la o căldură aproape insuportabilă.

„Ai grijă ce-mi ceri”, mârâie el, sunetul venind din adâncul gâtului, iar eu îmi încolăcesc picioare