Când am fost gata, a venit și Cillian și s-a împrospătat la rândul lui.

„Micul dejun?”, a întrebat Greta, când m-a văzut coborând scările.

„Nu, nu mi-e foame”, am răspuns. M-am îndreptat spre sufragerie. Scoțându-mi telefonul, am format numărul lui Porter ca să vină să mă ia. Nu voiam ca Cillian să mă mai ducă la muncă; oricum, părinții lui plecaseră.

„Bună dimineața”, am spus când a răspuns.