Cu o mână la gură și cealaltă pe piept, cu inima bătându-mi neregulat, am privit în sus, gata să o iau la fugă, când am văzut că era Cillian.

Văzându-mi expresia îngrozită, m-a prins de umăr cu o mână și m-a întrebat:

— Ești bine?

— Da, sunt bine, doar m-am speriat.

Și-a retras mâna de pe umărul meu și a întrebat:

— Ce faci la ora asta? Unde te duceai?

— Voiam puțin aer, am răspuns eu, calmându-mă