Ochii îmi fugeau subconștient spre dreapta, privindu-l pe Kaelen în timp ce conducea. Stăteam pe scaunul pasagerului; era ora 17:00 și mergeam spre casa haitei pentru a participa la sesiunea de antrenament.

Eu, una, nu mă puteam opri din foit pe scaun, pentru că eram atât de entuziasmată să mă antrenez cu întreaga haită. Avea să fie prima dată când toți aveau să vadă că nu eram doar un om neajutor