Capitolul unu: Oamenii nu vor să deschidă o ușă și să intre peste o sesiune live de pornografie.

Oh. La naiba!

Ultimul meu an la Ironwood Preparatory nu putea să înceapă într-o notă mai bună. Ba bine că nu.

Totul mergea absolut bine. Perfect, chiar. Eram mai puțin împiedicată. Adică, nu m-am împiedicat de aer nici măcar o dată, ceea ce este o realizare considerabilă pentru mine.

Ei bine, până acum.

M-am uitat îngrozită la Bianca, a cărei întreagă ținută era acum îmbibată cu sucul meu de portocale. Nici măcar nu știu cum naiba a zburat tot cartonul de suc din mâna mea și i-a aterizat pe cap, udând-o din creștet până în picioare.

În întreaga cantină s-a lăsat tăcerea și toată lumea se uita la noi în așteptarea dramei ce urma să vină. Oamenii ăștia chiar aveau nevoie de o ocupație.

Bianca, o scorpie avidă de putere, se uita fix la mine. A mârâit spre mine: — Tu, nenorocito! a strigat ea, iar vocea ei stridentă a răsunat în pereții cantinei.

Într-un fel, eram recunoscătoare că era Bianca și nu Sloane cea pe care soarta a decis să o scalde în sucul meu. Sloane, autoproclamata albină-regină de la Ironwood Preparatory, este mai nebună decât oricine am cunoscut vreodată.

Înainte ca Bianca să se poată năpusti asupra mea, două mâini au apucat-o de talie și au tras-o departe de mine.

Julian făcea tot posibilul să o împiedice pe Bianca să mă zgârie și pentru asta i-am fost recunoscătoare. Cu unghii atât de lungi ca ale ei, cu siguranță ar fi fost capabilă să-mi jupoaie pielea. Julian era iubitul Biancăi, deși ce vedea el la ea mă depășea total. Era, de asemenea, fratele celei mai bune prietene ale mele, Felicity.

Julian și cu mine ne știam de o veșnicie pentru că nu eram chiar apropiați sau ceva de genul ăsta. Doar aveam câteva cursuri împreună.

Și nu, nu eram îndrăgostită de el. Sigur că era drăguț cu ochii lui căprui, părul negru și gropițele de pe ambele părți ale obrajilor, dar nu era genul meu.

Bianca fusese întotdeauna o ușuratică și nu, nu eram critică aici. Se culcase cu aproape toți băieții de aici. Dar totul s-a schimbat după a optsprezecea ei aniversare, exact când s-a cuplat cu Julian. Asta a fost acum șapte luni și, cumva, și-a schimbat comportamentul. A fost ca și cum într-o zi a decis că s-a culcat destul cu toată lumea și că voia să se așeze la casa ei, și cine era mai potrivit decât Julian, tipul tăcut și atrăgător. Ce s-a schimbat, încă nu sunt sigură.

Bianca fusese răutăcioasă atât cu mine, cât și cu cele mai bune prietene ale mele de când mă știam.

Doar să nu ne spuneți cei trei mușchetari. Orice, numai asta nu!

— Ce se întâmplă aici? Ah! Directorul Blackwood. Omul ăsta a avut întotdeauna un simț al timpului impecabil. E ca și cum are un radar pentru dramele în desfășurare ale adolescenților.

— Hei, Bianca, iubire. Calmează-te, i-a șoptit Julian la ureche.

— Să mă calmez?! Cum naiba ar trebui să mă calmez când târfa asta m-a udat intenționat? a mârâit ea în timp ce arăta cu degetul cu manichiură perfectă spre mine.

— Limbajul, domnișoară Thorne, a privit-o tăios Directorul Blackwood pe Bianca.

— Acum, Bianca. Sunt destul de sigur că nu a făcut-o intenționat, a încercat Julian să detensioneze situația.

Bianca se zbătea să scape din strânsoarea lui Julian. — Te omor, a strigat ea. — Lasă-mă, Julian.

Toată lumea își scosese telefoanele mobile și înregistra scena, iar eu eram sigură că va fi postată pe toate site-urile de socializare înainte ca pauza de prânz să se termine.

Am menționat că urăsc atenția?!

Și unde sunt cele mai bune prietene când ai nevoie de ele?!

Julian și-a strâns strânsoarea asupra Biancăi și i-a șoptit ceva la ureche. Ea a înlemnit, cu un roșu aprins acoperindu-i obrajii. S-a înmuiat în brațele lui și s-a sprijinit de el. Nu știam că Julian are o asemenea putere asupra Biancăi. Ce naiba i-o fi spus?

— Domnișoară Bianca Thorne, ai amabilitatea să explici ce s-a întâmplat aici? Domnul Blackwood se mutase din poziția sa de la intrarea în cantină lângă noi.

— Domnule Blackwood, Elara m-a udat deliberat cu sucul ei de portocale.

Mă săturasem de acuzațiile ei. — Știi ceva, Bianca, dacă te-aș fi udat intenționat, n-ar fi fost cu sucul meu de portocale. Există lucruri mult mai dezgustătoare în cantină, am pufnit eu. Și, la fix, murmurele au izbucnit în toată cantina.

— Tu, scorpie... a mârâit Bianca și a încercat să se năpustească din nou asupra mea.

— Ți-ar prinde bine să-ți controlezi gura, domnișoară Thorne. Ești încă la școală! a spus Directorul Blackwood.

— Ești la naiba la ciclu? Nici măcar n-a fost o replică bună, am chicotit eu. Nu am răspuns niciodată așa, ce mă apucase, și încă în fața directorului. Și judecând după expresiile celorlalți elevi, se întrebau același lucru. Chiar și Bianca a fost surprinsă.

— Fetelor, destul! a suspinat domnul Blackwood. — Domnule Julian Mercer, îți sugerez să-ți iei iubita de aici și să o pui să se schimbe în niște haine uscate. Iar în ceea ce te privește pe tine, domnișoară Elara Sterling, vei curăța mizeria pe care ai creat-o.

Să curăț mizeria pe care am creat-o? Presupun că aș putea face asta. Era doar puțin suc de portocale pe care îl puteam șterge ușor. Mai bine să cedez decât să mă cert cu directorul și să mă aleg cu o detenție în proces.

— Bine, domnule Director Blackwood, am acceptat cu greu.

— Bine. Directorul Blackwood ne-a aruncat amândurora priviri tăioase și a ieșit din cantină.

Bianca mi-a rânjit, și-a ridicat tava și a lăsat-o să cadă pe podea. — Oh, cred că va trebui să cureți și mizeria mea, m-a ironizat ea cu o voce dulceagă și scârboasă.

Întreaga ei suită s-a ridicat de la masă și, unul câte unul, toți și-au scăpat farfuriile și au râs. Wow, vorba aia despre unitate.

Julian s-a uitat scuzându-se la mine și a târât-o pe Bianca afară, care, eram sigură, mai avea multe să-mi spună.

Suita ei de majorete a ieșit din cantină, legănându-și șoldurile, cu fustele care abia le acopereau fundul, exact când a sunat clopoțelul, marcând sfârșitul pauzei de prânz.

Mi-am strâns mâinile în pumni. Pur și simplu nu-mi venea să cred că au făcut asta.

Nu eram o persoană ușor de călcat în picioare, dar cantina era deja goală și nu cred că faptul de a merge la domnul Blackwood și de a mă plânge ca un copil mi-ar fi adus vreun beneficiu.

Am suspinat și mi-am masat tâmplele. O să le omor pe Felicity și pe Vivienne pentru că m-au lăsat singură și s-au ales cu detenție pentru că au întârziat.

Toată lumea trebuia să fie deja în drum spre dulapuri pentru a merge la cursuri, iar eu eram aici, curățând mizeria pe care "supus" o creasem. Aș fi putut pur și simplu să las mizeria creată de Bianca și de adepții ei, dar nu voiam să le mai dau un motiv să mă pună la punct și să mă aleg cu detenție.

Am suspinat și am ieșit din cantină. În loc să merg spre următoarea oră, așa cum îmi doream, am mers în direcția debaralei omului de serviciu.

Faimoasa debaraua a omului de serviciu unde jumătate din ușuraticele din școala noastră își pierduseră virginitatea.

Chiar puteam auzi icnete și gemete din interiorul debaralei.

Doar norocul meu!

Nicio surpriză aici. Ar trebui să sterilizeze fiecare suprafață din acea debara. Sărmanul domn om de serviciu care trebuie să atingă rechizitele zilnic.

Mă grăbeam să ajung la oră, ei bine, la ce mai rămăsese din ea oricum, și chiar nu-mi păsa procesul de procreare al cui îl întrerupeam.

După ce am tras aer adânc în piept, am rotit clanța și am deschis ușa, iar înăuntru l-am găsit pe Killian Vance cuplându-se cu fata lui din săptămâna asta. Sau ziua asta. Sau ora asta.

Killian Vance, playboy-ul nesimțit de chipeș al școlii. Cu ochii verzi, părul șaten moale și o înălțime de 1,90 m, era visul fiecărei fete. Singura problemă era că știa cât de naiba de sexy era și profita din plin de asta. Aproape 80% dintre fetele de aici și-au pierdut virginitatea cu el.

Ce clișeu absolut, un băiat rău care nu se așază niciodată la casa lui cu o singură fată, a frânt inimile tuturor partenerelor sale ocazionale și fetele încă mai tânjeau după el.

Și la ritmul în care mergea, eram sigură că va rămâne fără fete cu care să facă sex. Dar da, mai era un alt liceu nu prea departe de aici, așa că nu cred că era prea îngrijorat de asta. Scarboș.

Oh, și îl urăsc. Ce surpriză! Dacă măcar ar putea respecta fetele mai mult și nu le-ar trata ca pe niște gunoaie. S-a culcat cu sora mea acum doi ani, când ea era în ultimul an și noi eram în anul doi. Nici măcar nu a avut decența să rămână dimineața după ce au făcut sex. Adică, cum de a reușit el să se combine cu o fată de an terminal? Se pare că nimic nu este imposibil pentru marele și puternicul Vance.

Killian nu a avut nici măcar decența să încuie ușa și nici măcar nu m-au observat. Adică, bună, oamenii nu vor să deschidă o ușă și să intre peste o sesiune live de pornografie.

Victima săptămânii era Claire Holloway, care trebuia să fie o tocilară cuminte. Din nou, nu judec pe nimeni, spun doar ceea ce văd. Nu există nicio limită a farmecului lui Killian?! Se pare că nu.

Corpul lui era o operă de artă, dacă nu ar fi avut un ego prea mare. Corpul lui era zvelt și muscular, de parcă tot ce făcea era să se joace cu greutățile. Și puteam vedea și un "six-pack". Oare ia steroizi? Adică, pot băieții de șaptesprezece ani să aibă corpuri atât de bine sculptate?

Penisul lui era încă în interiorul ei și el își legăna șoldurile nu tocmai blând. Claire plângea și gemea de plăcere la fiecare împingere. Spatele ei era arcuit și ochii îi erau închiși. El îi strângea fesele atât de tare încât eram sigură că fundul ei va avea amprentele mâinilor lui. Cealaltă mână o susținea strângându-i partea inferioară a spatelui. Mușchii abdomenului i se încordau la fiecare împingere. Aveam o vedere completă a spatelui lui Claire și era o imagine pe care nu o voi putea uita niciodată. Sunt, literalmente, traumatizată pe viață.

Pentru o secundă, am uitat de ce eram aici și m-am întrebat cum ar fi să mă țin de brațele lui Killian când se încordau în timp ce el ar fi fost în interiorul meu și eu aș fi gemut de plăcere.

Stai, ce?

Mi-am scuturat capul pentru a-mi curăța mintea de aceste gânduri. Trebuia să-mi controlez hormonii ăștia trădători.

Îi sugea sânul de parcă ar fi urmat să țâșnească din el băutura zeilor. I-a mușcat sfarcul deja roz, ceea ce a făcut-o să geamă atât de tare, încât mi-a fost teamă că îi va scoate pe toți din clase pentru a verifica sursa sunetului.

Destul de ciudat.

Mi-am dres vocea, dar nu am primit niciun răspuns. Încă o făceau ca iepurii. Dezgustător.

Mi-am dres vocea cu mai multă forță. Killian a deschis unul dintre ochi și s-a uitat la mine. Tot nu i-a dat drumul sfarcului.

A ridicat o sprânceană, dar nu s-a oprit din împins.

O, Doamne!

— Eu, um, d-doar c-căutam niște produse de curățenie.

Nu s-a oprit, în schimb a apucat-o pe Claire și i-a înfășurat picioarele în jurul taliei lui.

În regulă?!

Claire era încă în propria ei extaz. Nu cred că știa măcar că pauza de prânz s-a terminat și că trebuia să ajungă la oră.

Lăsându-i sfarcul, el a mormăit și s-a uitat la mine. — Ce naiba mai aștepți? Ia tot ce ai nevoie. Și s-a întors să-i sugă celălalt sân.

Grozav! Pur și simplu grozav!

Am intrat cu prudență în debaraua deja ticsită și am luat tot ce aveam nevoie pentru a curăța podelele cantinei. Nu s-au oprit nici măcar o dată și m-am lovit de ei de atâtea ori. M-am întrebat dacă nu cumva am contractat o boală venerică doar prin faptul că mă aflam în aceeași cameră cu Killian Vance.

Am adunat toate materialele, păstrând cât mai multă distanță posibil de cuplul în călduri.

— Ieși odată. Și închide naibii ușa, a mârâit Killian.

Wow, Killian nu putea fi mai idiot de atât.

Dacă nu aș fi fost atât de tulburată, i-aș fi dat o replică spirituală.

În schimb, doar am înșfăcat produsele de curățenie și am închis naibii ușa.

Dacă era posibil, gemetele lui Claire au devenit și mai puternice. Cum de nu o auzise nimeni încă?

Dacă gemetele lui Claire erau un indiciu pe baza căruia să-mi trag concluzia, eram sigură că acum știam motivul pentru care fetele tânjeau după el chiar și după ce le lăsa cu ochii în soare.

M-am strâmbat la propriul gând.

Un tip care arăta ca un zeu grec și o făcea tot ca unul.

Ah, cantină, vin acum.

Viața mea este mult mai bună decât cea a lui Killian Vance, oricum. Nici pe departe.