Cerul de la sfârșitul după-amiezii era o priveliște de admirat. Cu nuanțe de roșu închis, rămășițe de culori albastru închis și șuvițe de portocaliu, era ca o operă de artă. Observam respectiva operă de artă de la fereastra din bucătărie în timp ce sorbeam dintr-un pahar cu apă.

Era încă o seară în care fusesem lăsată singură, dar mă obișnuisem cu asta. Nu că aș fi fost deloc fericită, dar nu eram