Elara s-a trezit a doua zi dimineață și l-a văzut pe Alaric stând lângă ea pe pat; încă îl ținea de mână. Își amintea clar visul și cum Alaric o îmbrățișase și o liniștise ca să adoarmă.

Văzându-l pe Alaric aici, lângă ea, s-a simțit atât de ușurată. „Bună dimineața, Alaric.”

„Bună dimineața, Ellie.” I-a oferit un zâmbet subțire. „Hai, ar trebui să cunoști pe cineva,” i-a spus Alaric ridicându-se