Apasă pe pagină pentru a deschide meniul rapid
CAPITOLUL O SUTĂ CINCIZECI ȘI DOI - O NOUĂ EA
UN AN MAI TÂRZIU
Am deschis încet ochii, în timp ce privirea tulbure îmi încețoșa vederea. Am reușit în cele din urmă să-mi ridic pleoapele grele și ochii mi-au rătăcit prin prejurimi. Arată ca un spital, dar ce naiba caut eu aici? Vedeam o perfuzie conectată la mâinile mele și m-am ridicat, privind frenetic în jur.
Am simțit o durere ascuțită în cap ș