„Dar tu?” l-a întrebat fratele său.

„Ce-i cu mine?” a întrebat el la rândul său.

„Vei fi bine?”

„Nu-ți face griji pentru mine, am supraviețuit în ultimii șase ani.”

„Vei veni la cină?”

„Mama nu prea mi-a dat de ales. Nu-i așa?”

Antonio a râs. „O cunoști. Ne vedem mai târziu.” După ce fratele său a plecat, s-a întors la muncă, nu că s-ar fi putut concentra; Eliana îi stătea în minte. Se întreba ce