Killian stătea tăcut în spate în timp ce conduceam, cu mâinile în poală. Eu priveam pe fereastră, dar fără să mă uit la ceva anume. Îmi lipsea Maksim. Eram atât de aproape de a ajunge la el încât acum începea să mă doară și mai tare.

— Cred că l-am stricat, s-a aplecat fratele meu și mi-a șoptit.

M-am întors spre el și am oftat.

— Sincer, faptul că ești în viață cam tinde să-i dea pe oameni peste