**Soren**

Am rămas înlemnit, cu telefonul încă lipit de ureche, mult timp după ce apelul se terminase — de parcă, dacă aș fi stat perfect nemișcat, aș mai fi putut prinde ecoul vocii lui. Respirația lui. Plânsul lui.

Lean al meu.

Era real. Încă acolo. Încă... al meu?

Nici măcar nu reușisem să-l întreb cum de m-a sunat. Tot ce știam era că Elena era implicată. I-o fi spus ea *totul*?

O mie de gându