**Leandro**

Număram secundele.

La propriu.

Șaizeci pentru primul minut. O sută douăzeci pentru al doilea. Două sute optzeci pentru al treilea — stai, la naiba, nu era bine. Nu conta. Matematica era moartă pentru mine.

M-am trântit pe salteaua aia blestemată de cinci stele de parcă era o scenă a crimei, cu un braț peste față și un picior tremurând de parcă aveam un tic. Camera era superbă. Modernă.