**Soren**

M-am întors în camera mea. Cred.

Mă simțeam de parcă într-o secundă eram la ușa lui Lean, iar în următoarea pluteam într-un fel de limbo fără culoare, fără textură, fără podea sub picioare. Amorțit. Fără inimă. Gol.

Coridorul era încețoșat. Pereții se mișcau. Lumina mă durea.

Nici măcar nu-mi amintesc când am deschis ușa, dar cumva am ajuns pe pat — complet îmbrăcat, încă încălțat, cu br