**Leandro**

Noaptea a fost lungă. Interminabilă, de fapt.

Stăteam în pat ca o bombă cu ceas, cu ochii pironiți pe ecranul telefonului, așteptând să se aprindă. Nu s-a aprins. Nicio dată.

La început, mi-am spus că e în regulă — tatăl lui probabil era încă acolo. Poate nu putea răspunde. Poate era ocupat. Poate era supravegheat ca un șoim. Am încercat să fiu rațional. Asta a durat vreo cinci minute.