**Leandro**

Să-l am pe Rocco în preajmă era cam ca și cum aș fi avut propria mea versiune distorsionată a Greierașului Cri-Cri.

Avea acest mod simplu de a-mi deschide ochii — posibil în toate direcțiile greșite — făcându-mă să văd cât de mult, de fapt, nu-mi doream pe nimeni altcineva în afară de Ren. Starea mea emoțională depindea într-un mod dubios de Gallant-ul meu, iar asta devenea neliniștito