CAPITOLUL 96

PERSPECTIVA LUI MILA

Îmi puteam aminti totul acum. Cu cât amintirile reveneau mai năvalnic, cu atât furia mi se tripla și cu atât mai tare trăgeam de hainele lui Blair, sfâșiindu-le în bucăți de parcă mâinile mele nu se puteau opri nici dacă aș fi vrut. O uram. O uram cu fiecare parte din mine care simțise vreodată durere.

„TE URĂSC!” am urlat, cu vocea crudă și frântă. „TE URĂSC, BLA