CAPITOLUL 6

PERSPECTIVA LUI ZANE

— Zane.

Vocea ei a frânt tăcerea, dar eu nici măcar nu puteam să mă uit la ea. Mâinile îmi tremurau deja, pieptul mă ardea de parcă tocmai comisesem cel mai de neiertat păcat; și poate că așa și era.

— Îmi pare atât de rău, Mila. La naiba… îmi pare atât de nespus de rău. N-ar fi trebuit.

Mergeam de colo-colo ca un lunatic, trecându-mi mâna prin păr în timp ce ceala