CAPITOLUL DOI

PERSPECTIVA LUI ZANE

„Nu ne inviți înăuntru?”

Vocea mamei m-a smuls din spirala distrusă în care era blocat creierul meu. Stăteam acolo ca o nenorocită de statuie, cu prosopul abia agățat de șolduri, cu apa încă picurând de pe piept în timp ce mă holbam la singura fată pe care nu credeam că o voi mai vedea vreodată. Mila.

Sora mea mai mică.

Mi-am dres vocea rapid, mi-am relaxat for