CAPITOLUL NOUĂZECI ȘI NOUĂ

PERSPECTIVA SIENNEI

Roman își scotea deja telefonul înainte ca eu să apuc să-mi trag sufletul. Mâinile îi tremurau, dar vocea lui era orice altceva decât nesigură. „Închideți tot parcul. Acum. Nimeni nu pleacă până nu-mi găsesc fiul. Nimeni. Mă auziți? Vreau ca fiecare blestemată de ușă să fie închisă acum.”

Avea dinții strânși, tonul lui fiind atât de mortal de calm î