Apasă pe pagină pentru a deschide meniul rapid
CAPITOLUL PATRUZECI ȘI NOUĂ
PERSPECTIVA SIENNEI
Mă simțeam mai bine acum. Corpul nu-mi mai ardea. Gata cu tremuratul sau senzația că luasem foc. Eram doar obosită, cu mușchii dureau și... calmă. Roman zăcea lângă mine, mângâindu-mi brațul ușor. Cealaltă mână s-a ridicat să-mi atingă fruntea cu buzele.
Desenam cercuri mici și leneșe pe pieptul lui gol cu degetele, încercând să procesez totul. Omu