CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI TREI

PERSPECTIVA SIENNEI

„Oare nu este...?” vocea i s-a stins în timp ce se freca la ochi, uitându-se pe rând la Roman, la Zane și la mine. Expresia ei era un amestec de confuzie și realizare.

Privirea i s-a oprit asupra lui Zane, care acum se ascundea cu sfiiciune în spatele piciorului meu.

„Sienna”, a spus ea rar, cu precauție, „este acesta copilul tău?”

Am dat din cap uș