CAPITOLUL DOUĂZECI

PERSPECTIVA LUI ROMAN

Chiar în clipa în care ieșeam din birou, telefonul a început să-mi sune. Era cât pe ce să-l ignor. Dar apoi am văzut cine mă apela.

Era mama.

„Mamă?” am răspuns eu rapid.

„Roman... e tatăl tău vitreg... el... a avut un infarct.”

Am înlemnit.

„Ce??!”

„S-a prăbușit azi-dimineață. A fost atât de brusc. Ambulanța tocmai a plecat... Roman, mi-e teamă. Te rog,