Nu știam de unde provenea sunetul și a fost nevoie ca Zarek să-și încolăcească brațele în jurul meu și să mă tragă la pieptul lui pentru ca eu să realizez că venea de la mine. Eu eram cea care țipa, dar cum de nu mi-am dat seama? Nu-mi puteam procesa niciunul dintre gânduri. Exista doar o singură propoziție care se repeta la nesfârșit în capul meu și aceea era: „Trebuie să o găsesc pe Lyra”.

Gărzi