A durat o săptămână până când am fost capabilă să merg pe picior fără să simt că sunt pe moarte. Încă șchiopătam serios, dar cel puțin îmi permiteam să mă deplasez singură.

În fiecare zi din acea săptămână, Zarek a fost cel care m-a ajutat ori de câte ori voiam să fac baie. Până în a doua zi, deja mă obișnuisem, dar el pleca întotdeauna imediat după aceea și se întorcea după cincisprezece-treizeci