Perspectiva Elarei

Peștera ne-a înghițit cu totul în clipa în care am trecut pragul.

Ce m-a surprins la început nu a fost întunericul, ci lipsa lui.

Cu cât înaintam mai adânc, cu atât aerul devenea mai cald, noaptea rece de afară fiind înlocuită de o căldură umedă ce ni se lipea de piele și de armură.

Pereții de piatră se îngustau pe alocuri, apoi se lărgeau din nou în încăperi inegale, sculptate