PERSPECTIVA LUI RYKKER

Rykker stătea la palisadă, cu ochii fixați pe zăpadă. Nu mai era albă. Lumina reflectată de ea purta o tentă roșiatică, deși soarele era încă sus pe cer.

Bastionul era mult prea tăcut. Niciun urlet îndepărtat, nicio bătaie de aripi. Până și corbii abandonaseră stâlpii de veghe. Veteranii numeau această tăcere „acalmia”. Era momentul în care totul se retrăgea înainte de prima