PERSPECTIVA ELAREI

Ora plecării mele se apropia cu pași repezi și, cu lacrimi șiroind pe față, l-am strâns pe tatăl meu în brațe pentru a zecea oară în ultimele 15 minute. Îmi era greu să-mi iau rămas bun de la el și de la toți ceilalți de aici și, deși știam că viața mea urma să devină mult mai bună, tot nu mă puteam abține să nu fiu tristă. Inima îmi era plină de atâtea emoții, cărora în mare pa