PERSPECTIVA ELAREI

În cameră a fost liniște timp de un minut întreg înainte să izbucnesc în râs. Nu era cea mai bună alegere, având în vedere faptul că încă mă durea capul și coastele mă junghiau, dar n-am putut împiedica râsul să-mi iasă printre buze. Nu l-aș fi crezut niciodată pe Ronan capabil să facă o asemenea glumă, dar asta trebuia să fie — o glumă — pentru că nu avea niciun sens pentru min