PERSPECTIVA LUI KAELEN

Mă uitam la ceas; se apropia de ora douăsprezece cu fiecare minut și știam că, dacă voiam să o antrenez pe Elara așa cum mă oferisem, trebuia să plec acum, dar cu cât mă uitam mai mult la ceas, cu atât părea că picioarele îmi sunt lipite de podea.

La ce mă gândeam când m-am oferit? Clar nu eram în deplinătatea facultăților mintale, căci de ce altceva m-aș fi oferit să fac as