Elie

Trezirea a venit lent, ca și cum aș fi plutit prin apă caldă. Primul lucru pe care l-am simțit a fost soarele, moale printr-o fereastră pe care nu o puteam vedea încă, și durerea slabă a mușchilor obosiți care nu mă mai dureau atât de ascuțit pe cât ar fi trebuit. Al doilea lucru a fost tăcerea — nu genul acela de tăcere goală care bântuise temnița sau Echinocțiul, ci genul care se așterne du