Lara.

„Îmi pare rău, dar nu-i pot părăsi,” mormăie Kaelen după minute lungi de tăcere, iar eu suspin de ușurare. „Am o familie de care să am grijă, Viktor. Spune-i lui Bastian că ne mai vedem.”

„Înțeleg,” ridică Vik din umeri și iese tăcut pe ușă. În cameră rămâne liniște. Ochii perechii mele sunt ațintiți asupra mea, la fel și ai mei. Privindu-l acum în ochi, n-ai putea ghici că era același om ca