Kaelen.

„Tati, uite, suntem tu și mami. Cum mi-a ieșit?” Copilul meu se uită la mine cu un rânjet larg și fericit și nu mă pot abține să nu-l ciupesc de obrajii pufoși. Mulțumită genelor mele și ale Larei, urmele de palme nu mai sunt pe fața lui.

Mă uit la desen și râd încet. A desenat două bețe care stau aproape unul de celălalt.

„Wow!” mă prefac surprins și îmi pun palmele la gură pentru efect.