Lyra intră în restaurantul aglomerat, căutându-l cu privirea pe Kaelen. În cele din urmă, îl zări stând la o masă retrasă, cu privirea plecată spre tăblia de lemn din fața lui. Își dădu seama imediat că ceva nu era în regulă, că astăzi Kaelen nu era el însuși. Se îndreptă spre el, tocurile ei ticăind pe podeaua placată cu gresie pe măsură ce se apropia.

„Kaelen”, spuse ea încet, luând loc în fața