[Perspectiva lui Roman]

Ziua de azi devenea cu adevărat una care părea că nu se mai termină. Sincer, nu credeam că mai poate exista ceva care să-mi tulbure mintea și mai mult, dar, la naiba, iată-mă aici, așezându-mă pe cel mai apropiat scaun.

Am așteptat ca Tristan să deschidă gura și să-mi spună ce naiba îl măcina. Ar fi trebuit să știu că era inevitabil să apară ceva.

Fie că își dădea seama sau